Secretul iubirii

Secretul iubirii e-un vis rătăcit
Pe-o vale pustie şi-un singur trandafir,
Eterna durere ce-atârnă de-un fir,
Dorinţa cea mare a celui iubit.

Şi praful iubirii se cerne încet
Cu lacrimi udat, cu sentimente uscat,
Iar forma iubirii chiar inima o dă –
Oceanul fericirii – lacrimi şi zâmbete laolaltă!

Şi totu-i pustiu, nu ştii de nimica,
Doar dragostea-i sfântă, privirea ţi-e dragă,
Doar ochii cei dragi mimează bucuria –
Noi doi doar păşim întâlnind fericirea!

Secretul iubirii rămâne-o taină
Ce-n noapte se pierde, de stele-ocrotită,
O pagină pură din viaţa fiecăruia,
Fiţuica cea dragă ce tinerii îndrăgeau