Cum poti sa ma parasesti
Cand doar la mine te gandesti,
Cum poti sa imi uiti privirea
Cand niciodata nu ti-ai dorit sa ratacesti iubirea?
Si precum salciei pe malul lacului
Asa ma lasi pe mine, in bataia vantului,
Lacrimand ca niciodata de-al tau dor
Precum norii, nici mie nu mi-este usor…
In suflet seninatate deloc nu este
Doar napastuirea ce ai lasat in urma ta,
Nu mai sunt zambeste pe chipul meu,
Doar lacrimi si suspine dupa chipul tau!
Iar viata de ar fi o minge,
As arunca-o departe, in lume –
Iubirea de ar fi o nuca,
As sparge-o, suferinte sa nu-mi mai aduca…
……………………………………………
Dar nu-i asa, nici viata nu e-o minge,
Nici dragostea o nuca nu prea pare,
Doar eu si tu in urma suferim
C-am fost atat de prosti si n-am stiut sa ne iubim.
Doar suferinta nu mi-o poate intelege, doar inima nu mi-o poate clinti, doar zambetul de mi l-ar misca, as face atatea cu viata mea!
Andrei Comanesteanul, astazi, 06,07.08
duminică, 6 iulie 2008
vineri, 4 iulie 2008
Viata - o pata vesela-trista
iar daca luna apune si dragostea rasare...
steaua fericirii mi-este aproape,
tu departe, pierduta prin cuvinte,
eu aici, ratacit de adevar prin vise...
pe raul vesniciei a mai aparut un nume
e numele meu in carausia vietii,
o pata vesela-trista pe pierdeaua infinitului,
chip nelegiuit in dimensiuni necunoscute!
soare...a fost odinioara in zambetul meu,
am calatorit cu el pe aleea copilariei,
am depasit tristetile prin forte proprii,
am ajuns sa traiesc prin vise mereu!
viata...vesnic incununata de lacrimi, bucurii, tristeti...si nu in ultimul rand...dragoste!
steaua fericirii mi-este aproape,
tu departe, pierduta prin cuvinte,
eu aici, ratacit de adevar prin vise...
pe raul vesniciei a mai aparut un nume
e numele meu in carausia vietii,
o pata vesela-trista pe pierdeaua infinitului,
chip nelegiuit in dimensiuni necunoscute!
soare...a fost odinioara in zambetul meu,
am calatorit cu el pe aleea copilariei,
am depasit tristetile prin forte proprii,
am ajuns sa traiesc prin vise mereu!
viata...vesnic incununata de lacrimi, bucurii, tristeti...si nu in ultimul rand...dragoste!
Secretul iubirii
Secretul iubirii e-un vis rătăcit
Pe-o vale pustie şi-un singur trandafir,
Eterna durere ce-atârnă de-un fir,
Dorinţa cea mare a celui iubit.
Şi praful iubirii se cerne încet
Cu lacrimi udat, cu sentimente uscat,
Iar forma iubirii chiar inima o dă –
Oceanul fericirii – lacrimi şi zâmbete laolaltă!
Şi totu-i pustiu, nu ştii de nimica,
Doar dragostea-i sfântă, privirea ţi-e dragă,
Doar ochii cei dragi mimează bucuria –
Noi doi doar păşim întâlnind fericirea!
Secretul iubirii rămâne-o taină
Ce-n noapte se pierde, de stele-ocrotită,
O pagină pură din viaţa fiecăruia,
Fiţuica cea dragă ce tinerii îndrăgeau
Pe-o vale pustie şi-un singur trandafir,
Eterna durere ce-atârnă de-un fir,
Dorinţa cea mare a celui iubit.
Şi praful iubirii se cerne încet
Cu lacrimi udat, cu sentimente uscat,
Iar forma iubirii chiar inima o dă –
Oceanul fericirii – lacrimi şi zâmbete laolaltă!
Şi totu-i pustiu, nu ştii de nimica,
Doar dragostea-i sfântă, privirea ţi-e dragă,
Doar ochii cei dragi mimează bucuria –
Noi doi doar păşim întâlnind fericirea!
Secretul iubirii rămâne-o taină
Ce-n noapte se pierde, de stele-ocrotită,
O pagină pură din viaţa fiecăruia,
Fiţuica cea dragă ce tinerii îndrăgeau
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
