S-a dus si Sfantul cel din urma…

Nici un suflet ca al meu nu este,
Mai trist si pierdut, si nu zambeste,
Nici o lacrima mai rece ca a mea nu curge,
Mai trista si mai dureroasa cum e ea!

Nu e suferinta mai amara ca a mea,
Mai urata viata nu poate exista,
Nu e soare mai sinistru
Ca supararea din sufletul meu.

Nimic nu ma mai multumeste,
Nimic nu ma mai incanta,
Iubirea iar ma pierde,
Nimic nu mai pot crede!

Suflarea vietii mele
De azi va face-o pauza,
Va fi iar negricioasa
Precum noaptea printre stele!

Si ochii mei ce au orbit de-atata suparare
Nu vor mai dori sa vada iubire,
Nu vor mai dori sa creada-n omenire,
Nimic nu le va maid a vietuire…

Sunt trist, s-a dus si Sfantul cel din urma,
Ratacesc pe valurile nepasarii de acum,
Ma chinui cu trecutul ce-atata rau mi-a facut,
Ma chinui sa uit cat am iubit…