Bibliografie:
Născut pe 10 noiembrie 1984, în Iaşi
Debut literar în revista liceului, cu poezii – înca din primul an de liceu – 1999.
Decembrie 2004, debut cu poezie pe un site local „La trandafirul proaspat” de unde este izgonit din anumite motive pe care le păstrează secret;
Ianuarie 2005 debut cu poezie pe „club literar poezia” - [http://incercariliterare.club.ro], club în care este membru activ şi în present.
Sfârşitul lunii februarie a anului 2005 i-a adus debutul literar pe site-ul de literatură www.poezie.ro, cu poezia “Sortirea”.
Scriitor romantic, a elogiat suferinţa şi iubirea aşa cum el însuşi a trăit-o.
luni, 31 martie 2008
De ieri, de azi – si mai mereu!!!
De ieri si pana azi iubirea m-a tot necajit,
Privirea ta in gand mai des mi-a aparut,
Iar lacrima din suflet pe chip s-a aratat –
Eu fara tine sunt si ca si ieri sunt trist.
Si cerul m-a vazut cum plang de dorul tau
Si s-a-ncruntat si el, si plange ca si mine,
Si curg siroaie-ntregi caci viata mea e-un hau,
Nimic nu mai zambeste, nimic nici de la tine…
Si uite-asa de ieri cu lacrima pe zambet,
Cu chipu-ndurerat si glasul tremurand,
Cu visul langa mine si cu speranta-n gand –
Eu inca te iubesc…
Dar de la dragostea din mine si pan’ la cer e mult,
Nu-i stea sa ma ajute, si soarele e mut,
Nimic nu ma incanta si nimeni nu-mi vorbeste –
Caci dupa cum se spune – ca mine (nimeni) nu iubeste!
Nici luna cea timida nu pare sa mai creada
Ca tu imi vei zambi si suferinta o vei stinge,
Nimic nu mai conteaza, nimic nu ma atinge
Caci sunt trantit de mult de viata asta cruda.
Dar inca sper, oceanul sufletului meu este imens,
Si ca si cerul – acum mai plang, dar cred –
Ca viata mea e lunga si – poate cu un sens –
Asa c-arunc un zambet ca doar ce-am sa mai pierd!!!
Andrei Comanesteanul (Lazar)
Astazi, 31.03.2008 - pentru tine…
Privirea ta in gand mai des mi-a aparut,
Iar lacrima din suflet pe chip s-a aratat –
Eu fara tine sunt si ca si ieri sunt trist.
Si cerul m-a vazut cum plang de dorul tau
Si s-a-ncruntat si el, si plange ca si mine,
Si curg siroaie-ntregi caci viata mea e-un hau,
Nimic nu mai zambeste, nimic nici de la tine…
Si uite-asa de ieri cu lacrima pe zambet,
Cu chipu-ndurerat si glasul tremurand,
Cu visul langa mine si cu speranta-n gand –
Eu inca te iubesc…
Dar de la dragostea din mine si pan’ la cer e mult,
Nu-i stea sa ma ajute, si soarele e mut,
Nimic nu ma incanta si nimeni nu-mi vorbeste –
Caci dupa cum se spune – ca mine (nimeni) nu iubeste!
Nici luna cea timida nu pare sa mai creada
Ca tu imi vei zambi si suferinta o vei stinge,
Nimic nu mai conteaza, nimic nu ma atinge
Caci sunt trantit de mult de viata asta cruda.
Dar inca sper, oceanul sufletului meu este imens,
Si ca si cerul – acum mai plang, dar cred –
Ca viata mea e lunga si – poate cu un sens –
Asa c-arunc un zambet ca doar ce-am sa mai pierd!!!
Andrei Comanesteanul (Lazar)
Astazi, 31.03.2008 - pentru tine…
marți, 19 februarie 2008
Aici sunt eu...
Aici sunt eu, tu esti colea
Departe, dar aproape de inima mea,
Ma chemi, ai vrea sa fiu cu tine,
Ma vrei, dar nu stiu cum sa fac sa fie bine…
Inchid ochii, pentru mine Raiul se deschide,
Ma tii de mana si-mi zambesti intr-una,
Ma iubesti pentru ca cerul ti-a cerut asa,
Nu-mi dai drumul la mana pentru a nu ma pierde!
Si el, copilul tau dragut ma place,
Ar vrea in brate sa il port la joaca,
Sa ne privim si s-alergam intr-una,
Dar ce sa fac – eu sunt aici si voi colea!
Mi-e greu, nu-i viata ce-mi doresc eu,
Nu e iubirea mea aproape de mine,
Nici muntii nu ma mai privesc cu drag
Caci eu nu-s eu si totusi - eu!
Andrei Comanesteanul, astazi, 19.02.2008
Departe, dar aproape de inima mea,
Ma chemi, ai vrea sa fiu cu tine,
Ma vrei, dar nu stiu cum sa fac sa fie bine…
Inchid ochii, pentru mine Raiul se deschide,
Ma tii de mana si-mi zambesti intr-una,
Ma iubesti pentru ca cerul ti-a cerut asa,
Nu-mi dai drumul la mana pentru a nu ma pierde!
Si el, copilul tau dragut ma place,
Ar vrea in brate sa il port la joaca,
Sa ne privim si s-alergam intr-una,
Dar ce sa fac – eu sunt aici si voi colea!
Mi-e greu, nu-i viata ce-mi doresc eu,
Nu e iubirea mea aproape de mine,
Nici muntii nu ma mai privesc cu drag
Caci eu nu-s eu si totusi - eu!
Andrei Comanesteanul, astazi, 19.02.2008
sâmbătă, 16 februarie 2008
Batranetea...
Simt batranetea cum apasa pe mine
Ca o trasura ce-abia se mai urneste,
Un grau trecut ce parca nu mai trebuie –
Asa ma simt eu – la asfintitul vietii!
Nici soarele nu-mi mai clinteste privirea,
M-a obosit candva chiar fericirea
M-a parasit ce-i drept prea devreme –
Dar poate asa este-n lume!
Urasc si ploaia, ganduri ma apasa
Privesc trecutul ca pe-o floare,
O floare trista si cu multe lacrimi,
Un ghiocel udat de patimi!
Era frumos ce-i drept sa mai fiu tanar,
Dar supararea m-a orbit de tot,
Nu mi-am dorit nici sa mai fiu iubit
Si-am inceput sa fiu prieten c-un pahar!
Dar tineretea – lacrima si patimi,
Un timp al nimanui de-acum,
Un glas ce parca e pierdut -
Doar in trecut!!!
Si batranetea – doar ea ma tine-n brate,
Nu ma iubeste, dar nici nu ma mai lasa –
E singura ce inca nu m-a parasit –
Dar poate pentru ca nu m-a iubit!
Si uite-asa trecut cu soare risipit
In viitor ajung imbatranit,
Luceafarul de-acuma nu mai este,
Doar un copil ce nu mai creste!
Andrei Comanesteanul, astazi 17.02.2008
Ca o trasura ce-abia se mai urneste,
Un grau trecut ce parca nu mai trebuie –
Asa ma simt eu – la asfintitul vietii!
Nici soarele nu-mi mai clinteste privirea,
M-a obosit candva chiar fericirea
M-a parasit ce-i drept prea devreme –
Dar poate asa este-n lume!
Urasc si ploaia, ganduri ma apasa
Privesc trecutul ca pe-o floare,
O floare trista si cu multe lacrimi,
Un ghiocel udat de patimi!
Era frumos ce-i drept sa mai fiu tanar,
Dar supararea m-a orbit de tot,
Nu mi-am dorit nici sa mai fiu iubit
Si-am inceput sa fiu prieten c-un pahar!
Dar tineretea – lacrima si patimi,
Un timp al nimanui de-acum,
Un glas ce parca e pierdut -
Doar in trecut!!!
Si batranetea – doar ea ma tine-n brate,
Nu ma iubeste, dar nici nu ma mai lasa –
E singura ce inca nu m-a parasit –
Dar poate pentru ca nu m-a iubit!
Si uite-asa trecut cu soare risipit
In viitor ajung imbatranit,
Luceafarul de-acuma nu mai este,
Doar un copil ce nu mai creste!
Andrei Comanesteanul, astazi 17.02.2008
Alege tu...
mi-au inghetat degetele de frig
dar inima tresare-ntruna
mai calda ca acum nu am vazut-o niciodata -
chiar de afara-i ger!
or fi de vina ochii tai nastrusnici
ce al meu chip nu au putut a-l privi,
or fi de vina sentimentele acide
ce m-au facut sa cred in tine chiar inainte de-a rade?
o fi, tot ce-i posibil fata draga,
dar eu si sufletul mil pun pe tava,
si ti-l ofer cu tot cu sentimentele-mi curate -
cu viata mea si visele-mi nepatate!!!
de-acum - ramane tu ca sa alegi de vei iubi
acel ce tie ti-a cazut in brate -
ramane de-a incepe-a ma privi
si de-a-mi vorbi cu multa dragoste!!!!
iar daca nu, alunga-ma departe, tu,
si zi-mi in fata de durerea vietii tale,
nu ma lasa sa sufar ne-ncetat -
arata-mi dragostea ce ai tinut secret!!!
astazi, 17.10.2007
Andrei Lazar - Comanesteanul
dar inima tresare-ntruna
mai calda ca acum nu am vazut-o niciodata -
chiar de afara-i ger!
or fi de vina ochii tai nastrusnici
ce al meu chip nu au putut a-l privi,
or fi de vina sentimentele acide
ce m-au facut sa cred in tine chiar inainte de-a rade?
o fi, tot ce-i posibil fata draga,
dar eu si sufletul mil pun pe tava,
si ti-l ofer cu tot cu sentimentele-mi curate -
cu viata mea si visele-mi nepatate!!!
de-acum - ramane tu ca sa alegi de vei iubi
acel ce tie ti-a cazut in brate -
ramane de-a incepe-a ma privi
si de-a-mi vorbi cu multa dragoste!!!!
iar daca nu, alunga-ma departe, tu,
si zi-mi in fata de durerea vietii tale,
nu ma lasa sa sufar ne-ncetat -
arata-mi dragostea ce ai tinut secret!!!
astazi, 17.10.2007
Andrei Lazar - Comanesteanul
Contradictie…
Rasare soarele si luna
Dar sufletul imi este trist,
Nu cred sa fi-ntalnit fericirea
Caci totul pare ca a asfintit!
Zambeam mai ieri cand ma gandeam la tine
Cum prin nameti te indreptai spre mine,
Dar azi nu pot decat sa ma-ntristez
Si la trecut sa reflectez!
A fost ceva frumos, insa vremelnic,
Mult prea putin a mai durat iubirea,
Iar in prezent imi mangai nenorocirea
Caci trist raman de-acuma vesnic.
Si totul pare-o contradictie
Cu du-te – vino mai mereu,
Ba sunt iubitul de-altadata,
Sau poate nu, caci nu ma vrea!
Si uite-asa iar plang in noapte
Cu gandul la ce-a fost candva,
Si ma amuz si rad prosteste
Caci mi-e sortit sa fug intr-una!
Andrei Comanesteanul, astazi 16.02.2008
Dar sufletul imi este trist,
Nu cred sa fi-ntalnit fericirea
Caci totul pare ca a asfintit!
Zambeam mai ieri cand ma gandeam la tine
Cum prin nameti te indreptai spre mine,
Dar azi nu pot decat sa ma-ntristez
Si la trecut sa reflectez!
A fost ceva frumos, insa vremelnic,
Mult prea putin a mai durat iubirea,
Iar in prezent imi mangai nenorocirea
Caci trist raman de-acuma vesnic.
Si totul pare-o contradictie
Cu du-te – vino mai mereu,
Ba sunt iubitul de-altadata,
Sau poate nu, caci nu ma vrea!
Si uite-asa iar plang in noapte
Cu gandul la ce-a fost candva,
Si ma amuz si rad prosteste
Caci mi-e sortit sa fug intr-una!
Andrei Comanesteanul, astazi 16.02.2008
Poezii
pentru mine poezia e ceva frumos, care vine de la sine, din interior, nu e dictat de nimeni, nu e cerut de nimeni. totul se intampla fara voia cuiva!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)