Rasare soarele si luna
Dar sufletul imi este trist,
Nu cred sa fi-ntalnit fericirea
Caci totul pare ca a asfintit!
Zambeam mai ieri cand ma gandeam la tine
Cum prin nameti te indreptai spre mine,
Dar azi nu pot decat sa ma-ntristez
Si la trecut sa reflectez!
A fost ceva frumos, insa vremelnic,
Mult prea putin a mai durat iubirea,
Iar in prezent imi mangai nenorocirea
Caci trist raman de-acuma vesnic.
Si totul pare-o contradictie
Cu du-te – vino mai mereu,
Ba sunt iubitul de-altadata,
Sau poate nu, caci nu ma vrea!
Si uite-asa iar plang in noapte
Cu gandul la ce-a fost candva,
Si ma amuz si rad prosteste
Caci mi-e sortit sa fug intr-una!
Andrei Comanesteanul, astazi 16.02.2008
sâmbătă, 16 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu